Sunt singura...Ma aflu intr-un loc necunoscut...Emotiile sunt puternice,nu stiu ce se petrece.Misterul este usor, usor dezvaluit.Ma aflu pe cararile vietii,acum nu fac decat sa aleg cararea iubirii,credeam ca este singura solutuie pentru a iesi din labirintul necunoscut in care ma aflam.De ce? De ce iubirea?Poate ca asta si cautam. Da o iubire sincera. Sa fie oare solutia perfecta?Speranta sa moara ultima?Intrebarile ma navalesc,iar succesul pare sa nu apara...Frica pune stapanire pe mine, ma cufund adanc in intuneric.Drumul spre iubire este lung,iar eu sunt departe,vad doar o luminita.Sa fie lumina de la capatul tunelului? Sa fie iubirea?Sunt atat de aproape si totusi departe.... Sunt prinsa in mrejele iubirii. Ma simt"sufocata" de singuratate, trebuie sa gasesc drumul spre fericire...Ma lupt cu tine singuratate, ma lupt cu mine.CARAREA IUBIRII...poate trebuia sa aleg alta scapare,dar dorinta de a ajunga la fericire a fost mult prea mare.Lupta contiuna, trebuie sa ies la lumina. Ca totul sa fie "perfect" in drumul meu am intalnit durere, suferinta,lacrimi, indiferenta care doare, intr-un cuvant IUBIREA,frumos sentiment,dar pentru a ajunge la el trebuie sa le induri pe celelalte si nu numai. CAND TOATE VISELE SI DORINTELE SE NARUIESC, cand incep sa cred ca iubirea pentru mine nu exista,apari tu un personaj mistic,..ma faci sa cred ca viata are sens, tu pentru mine esti totul,fara tine as fii nimic. Incet dar sigur, cu speranta si incredere, printr-o lupta cu mine ,cararea iubirii m-a dus la fericire. Da acum sunt fericita....chiar daca intr-o lume a IMAGINARULUI!!!!
imi place ce ai scris :) Chiar daca nu te cunosc, te inteleg.Am trecut si eu prin asta de multe ori si cred ca voi mai trece.In viata trebuie sa inveti sa te ridici si singura pt k lumea devine din ce in ce mai rea:( Bafta in continuare...
RăspundețiȘtergere